love will never tear us apart
Poate peste un milion de clipe
Au trecut printre noi
Şi poate de un milion de ori mai multe
Au batut pasul pe loc
Ca să primească zâmbetul unui suflet androgin
Mai au de aşteptat incă pe atât
Si vor
Să-ntrezărească un cald sărut
De zei mascaţi in muritori
Nebuni,distraţi ce calcă strâmb…
Cum e Bucureştiul…sau…Cum ti-o iei in ţara lu’ Papură Vodă
Gara de Nord,ca orice om prost venit din provincie…că doar e inedit…
Dimineaţa,tren particular,acelaşi preţ ca la CFR…intarziere in minus 20 de minute.CE BINE!Am ajuns la Tâmpitopolis!Fug in metrou…iau catre Eroilor,schimb către Politehnică.Concluzia primelor două ore:cinci centrimetri avansaţi in coada pentru secretariat,cinci kilometri de hartie necesară pentru dactilografierea injurăturilor.Secretare cu ţicnal şi ineficiente…dă-o naibi de treabă!iMă port frumos,imi recuperez diploma,mă dau /*coaie*/ şi ies triumfătoare.Mă duc in Grozăveşti.Scap repede.Frec menta câteva ore intr-un oraş de căcat,care are pretenţia de civilizaţie.
Mă intorc in ilustra Gară a Romaniei…mă pun să-mi iau bilet la singura casă deschisă din cele 20 si ceva…numa una muncea,alte 20 stateau…dacă e aşa…de ce plătiţi frate degeaba funcţionarii…doar e criza…
Imi zic “Nişte tâmpiţi!” şi mă apropii de ghişeu.Scot banii şi n-am băgat de seama că un ţigan pândea…Ăsta se apropie in fugă,imi trage doi pumni in mâna in care deţineam averea,ii fură şi incepe cursa…El către metrou,eu in tocuri fuga după el.Bineinteţes,nimeni nu s-a băgat…De pe scări ii urez să-şi cumpere de banii mei lumânări şi colivă şi să sfârşească sub roţile trenului că tot e gara aproape.Unii râdeau/*imbecili*/,alţii erau ca la cinema/*din provincie probabil*/.Ţiganul dus a fost pe lângă şinele de metrou…M-am intors că dracu-mi taie şi gâtul…Un paznic,lasă domnişoara că nu-l mai prinzi…
Bani de tren…numa dracu de ţigan avea acu…mă milogesc la naş şi mă duce până acasă…disperare mare…da sunt la mama acasă…
Astea au fost faptele,acum concluziile..
Cu cât eşti mai aproape de centrul economic/cultural al României cu atât se tâmpesc oamenii şi tre să iei rază…
In gară tre să ai ochi si in cur şi să-ţi lipeşti banii de ce ai mai fix,dar oricum te iau cu totul…
Peste tot sunt oameni şi oameni,dar aici ţigania e dusă la extrem…
Nu sunt xenofoba,dar asemenea scursuri ale societăţii ar trebui eliminate fizic prin fel de fel de metode proporţionale cu demnitatea lor.
Asta e!Am fost proastă de la un capăt la altul,dar aşa ceva e inadmisibil să se intâmple şi nimeni să nu facă nimic…Dacă mă răpeau?Mă salva papură să am coşciug…
Dacă se repetă,mă resemnez…şi acu o să fiu atentă şi intolerantă pentru că infecţia lumii asteia se prelungeşte la infinit…
Demnitatea şi umanitatea sunt concepte de care ”numa’ tu,fă,ai auzit,mânca-ţi-aş”…şi fără de care eu nu concep viaţa…
Dar e totuşi bine,că in ţara lu Papură Vodă sunt mai greu de stârpid gândacii,decât oamenii…
Inapoi
Uneori
Stau
Şi m-apasă
Aerul
Atât de greu
Că-mi vine
Să-mi ard-un plămân
Să-l smulg din piept
Şi să-l las
Să se scurgă
Din pumn
Să-l jertfesc
Deşertului
Să mă primească
Comun
Acolo
Unde-mi e locul
…printre păgâni!
Din alt suflet-hârtie
Stau pe marginea
Unei bucăţi de mine
Şi incerc să indes
O panză-hartie
Intr-un ceainic
Cu nuanţe de păpădie…
Stau şi mă minunez
De mine
Cum sifonez
O bucăta de eu-hârtie
Şi ingreunez
Abur iesind din măsină
Şi zic
Către potenţialul eu:
„Tâmpitule şi tu esti hârtie!”
”
Pentru viziunea altei lumi…
Intotdeauna mă surprinde
Cum mă aprinde
Un surâs.
E aproape de neiertat
Cum rămâne nimic
De spus,
După ce am fost
Şi jos şi sus.
Şi ca un făcut
Mă grăbesc
Şi n-ating
Şi n-ajung…
Splendidă e
Atingerea lunii
Sub care te-ai născut.
Şi ca o păgână
Ce sunt!Mă afund
In ce apuc să-ţi
Fur…
Dincolo de nimicul
Pe care l-am vrăjit,
Stă altcevă care
Te-a cuprins…
Şi lumea aceea
Iţi sta in mâini
Şi-aşteaptă
Să-mi iasă din vis…
Şirul 2
Rugă unor gânduri
Motto: Save a Prayer
Bobine navighează-n pălării!
Iar tu mă stilizezi
In culorile in care sunt deja.
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Pălării inoata-n penare
Iar tu te ascunzi
In draperiile roase de zâne .
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Penare alearga-n buze
Iar tu mă descoşi
In fibre de roşu carmin.
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Oare ştii ce-aş da să fim?
Şirul 1
Trapnest
Mi-ai pus un ou in cap
Şi l-am făcut ţăndări…
Ai devenit invizibil
Iar eu mă chinuiesc in teribil
Să scot de pe urmele tale
Un graur de culoare..
M-am saturat
Să impletesc fire
doar din mine
Aş da orice să te am …
Trapnest means a motherly nest that comes with a trap. Once you’re in there, you can never get out.
Imbecilii capitalei de Cristian Bîrdac
Campanie sustinuta de Cristian Bîrdac:
LINK: http://cristian-birdac.weblog.ro/2008-10-01/537839/Imbecilii-Capitalei.html.
Down on my knees
Do you really think she can love more than me, do you really, really think so
Do you really think she can love you more than me, baby i know she won’t
Cause i loved you, unconditionally, i gave you even more than, i had to give
I was willing for you to die, cause you were more precious to me, than my own life
Down on my knees, I’m begging you, Down on my Knees, I’m begging you,
Down on my Knees, I’m begging you, Please, please don’t leave me
I won’t believe that you really, really, wanna leave me, just because of her
Have you forgot about, all the thing, we’ve been through, she was not the one, who was there for you
See, I loved you unconditionally, i gave you even more than, i had to give
I was willing for you to die, cause you were more precious to me, than my own life
Down on my knees, I’m begging you, Down on my Knees, I’m begging you,
Down on my Knees, I’m begging you, Please, please don’t leave me
Don’t leave me, i’m begging, I love you, I need you, I’m dying, I’m crying, I’m begging
Please love me
I love you, I love you, I’m begging, polease love me, I’m begging, I’m begging
Please don’t leave me no, no, no, no, no
Down on my knees, I’m beggïng you…….
