Love’s just a made-up word
Aş vrea să-l intâlnesc p-ăla care a inventat dragostea…Să-l fericit călduros şi să-l intreb dacă a scăpat de singurătate sau doar a găsit un mod isteţ de a se ascunde după deget.
E interesant cât de departe ajung unii oameni să se lase purtaţi de dorinţă şi ce găuri işi sapă in propriile suflete.Totul pentru a mai trăi o zi in fericire(orice naiba o fi insemnând asta).Na!Mod de a da sens existenţei…să strici ceva care funcţionează perfect,numai ca să ai ce repara.Şi până la urmă de ce să faci aşa ceva?Te face mai destept,te imbogăţeşte sufleteşte sau cum?
Oricum ai intoarce-o problema e următoarea:dacă oamenii sunt singuri,atunci de ce caută in disperare să-şi demonstreze că nu e aşa?
E o bătaie de joc să trăiesti singur,e o bătaie de joc să trăieşti alături de alţii şi să fii singur.Alergăm după cai verzi pe pereţi ca să ne treacă viaţa,de parcă de-abia am aştepta să murim.Te indrăgosteşti,iubeşti,suferi,urăşti ca să-ţi umpli timpul.Şi iar vin şi mă intreb dacă rămânem cu ceva din asta.Şi parcă totuşi e prea multă amărăciune ca viaţa să fie o intâmplare.
Poate singurul lucru care cu adevărat merită căutat e frumosul…
Avea cineva dreptate “Sunteţi nişte trişti!”.Adevărat!Fericiţi sunt ăia care nu se gândesc la aşa ceva…
Moartea unui muz
Intotdeauna mă amuz
Cum muzul se naşte din
Plâns.
Şi cum lumea ce-l inconjoară
Pare să se dezintegreze in
Sterp.
Soare de iarnă
Ce are nevoie
Doar de câţiva metri
De apropiere ca să transforme
Pulsul in muzică,
El devine făptură
Capabilă de divin…
Muzul aleargă negreşit
Conform
Unui timp propriu,
Unui spaţiu propriu,
Intr-un spaţiu propriu
Al cărui centru semeţ
Şi sublimă ecuaţie
E doar el.
**
Trebuie să fii nebun,
Să posezi un muz,
Căci el te ineacă
In simţuri
Cu atâta patimă
Incât
Asemeni vieţii
Se scurge către nimic,
Lăsând in urma sa
Esenţe şi vânturi
Ce compun
Sufletul unui pământ…
***
Il simt cum se risipeşte
Şi ca un diavol
Mă reped să-i fur
Ultima picătură de sevă,de sublim…
Şi-mi moare in braţe.
Epuizat şi frânt,
O moarte de Banal.
Şi mă umple de vină!
Ştiind c-am distrus
Un petec de soare
Devorând un astfel de muz…
You go on I’ll be ok,I can dream the rest away
Na na na na na na na
Redemption brings hope and hope is the promise of a new start…
Şirul 2
Rugă unor gânduri
Motto: Save a Prayer
Bobine navighează-n pălării!
Iar tu mă stilizezi
In culorile in care sunt deja.
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Pălării inoata-n penare
Iar tu te ascunzi
In draperiile roase de zâne .
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Penare alearga-n buze
Iar tu mă descoşi
In fibre de roşu carmin.
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Oare ştii ce-aş da să fim?
Şirul 1
Trapnest
Mi-ai pus un ou in cap
Şi l-am făcut ţăndări…
Ai devenit invizibil
Iar eu mă chinuiesc in teribil
Să scot de pe urmele tale
Un graur de culoare..
M-am saturat
Să impletesc fire
doar din mine
Aş da orice să te am …
Trapnest means a motherly nest that comes with a trap. Once you’re in there, you can never get out.
Intrebare…
Mă intreb câteodată
Cum aş putea să indes
Nefericirea toată,
Intr-un singur om…
Dacă te-ar umple?
Si cum ar fi dacă
Ar vrea să-ncapă
In mine toată?
M-ai arde pe rug
Sau m-ai osândi
Să astup
Hăul care te-a rupt?
Dar dacă aş ţine
In mine
Fericirea
captivă?
M-ai diseca sa o scoţi
Sau
Ai intelege
Că o data iesită
E doar fictivă?
Dar dacă le-aş ţine in pumni
pe-amândouă…
Ce-ai face?
Ai plânge
Sau m-ai arunca cât colo?
Mai slabă cu două cuvinte…
Fiţă de blogger:n-am mai scris pe blog din cauza la Bla si la Bla.
Non-fiţă de blogger,adică subiect propriu-zis:
Azi mi-au ieşit pe gură două cuvinte de a căror greutate nu mi-am seamă sau mai degrabă ar trebui să spun că până acum nu am avut aşa o reţinere in a le rosti.Eeee…iată-mă azi codindu-mă şi pândind momentul propice pentru a parea naturală,spontană şi uşor infatuată(ca să am mai multă credibilitate-twisted though).După ce evident am dat cu bâta in baltă(sau cu nuca-n perete-care expresie o preferi),mă gândeam dacă ce am zis a fost auzit şi inţeles măcar intr-o miime din el.Şi dacă a fost auzit la ce a fost util şi cui?
Răspuns:La nimic şi nimănui a fost util,cu exceptia mea(m-am exprimat aşa intenţionat).Şi dacă aşa stau lucrurile atunci de ce mama dracului m-am mai codit să le zic?E vorba de mine in ele.E uşor să vorbeşti pentru tine şi sună şi frumos.Iar dacă tot o faci pentru tine atunci nu e nevoie de acunzişuri,pândeli şi minciunele…nu e vorba de egocentrism,ci de sinceritate in relaţia ta cu tine.
Avem dreptate să spun tot ce gândesc şi simt cu uşurinţă…
Mă simt al dracu de uşoară acum!
Simplu
Mă intreb ce se intâmpla cu noi!?!In ce moment devenim incapabili să distingem esenţa lucrurilor pe care chiar noi le creăm şi cum e posibil să pui cap la cap piesele unui puzzle uriaş numai ca să-l dărâmi inainte de a privi imagiena finală?
Mă intreb de ce iţi vine greu să-mi raspunzi la “Esti fericit?”.Eu n-am nevoie de multe cuvinte,unul singur imi ajunge.
Mă intreb de ce zic oamenii “probabil”,”poate” sau “nu stiu”.Sunt cuvinte care “danseaza pe baricadă” şi pentru că nu stau de nici o parte a ei,primesc gloanţe din ambele părţi.
Mă intreb care sunt lucrurile de care nu trebuie să fii sigur…
Mă intreb care sunt lucrurile cu adevărat frumoase şi care sunt cele care ne fac cu adevărat fericiţi…
Lucrurile incep atât de simplu:un pumn de pământ,o linie,un zâmbet.De ce incep să se complice?Şi cum de le lăsăm să-şi piardă din insemnătate?Şi de ce le uităm atunci când şi-au pierdut-o de tot?
I know you think that I shouldn’t still love you
I’ll tell you that
But if I didn’t say it
Well, I’d still have felt it
Where’s the sense in that?
I promise I’m not trying to make your life harder
Or return to where we were
Well I will go down with this ship
And I won’t put my hands up and surrender
There will be no white flag above my door
I’m in love and always will be
I know I left too much mess
And destruction to come back again
And I caused nothing but trouble
I understand if you can’t talk to me again
And if you live by the rules of “It’s over”
Then I’m sure that makes sense
Well I will go down with this ship
And I won’t put my hands up and surrender
There will be no white flag above my door
I’m in love and always will be
And when we meet
Which I’m sure we will
All that was then
Will be there still
I’ll let it pass
And hold my tongue
And you will think
That I’ve moved on
Well I will go down with this ship
And I won’t put my hands up and surrender
There will be no white flag above my door
I’m in love and always will be
Well I will go down with this ship
And I won’t put my hands up and surrender
There will be no white flag above my door
I’m in love and always will be
I will go down with this ship
And I won’t put my hands up and surrender
There will be no white flag above my door
I’m in love and always will be
Ce prostie de melodie!!!
Cum faci fata la asa ceva?
Cica in dragoste si razboi totul e permis.Pai… n-ar trebui!!!
“Cei ce se iubesc au drept de moarte unul asupra celuilalt”(Gheorghidiu ca tot batem pasul pe loc in Ultima noapte).Oare?Si daca numai unul iubeste?Atunci ce ii ramane de facut aceluia?
A fost atat de mult si inca este.Inca pluteste in camera asta,sau cel putin in plamanii mei.Si arde,arde precum tutunul-singur,iar eu ard si eu o data cu el.Ma otravesc de propriul fum si in propriul fum.Nu-mi pasa!Am sa mor de nepasare.Da,am sa mor cand o sa nu-mi mai pese!Deci,ma otravesc!
Nu mai sunt cuvinte,ce a fost a fost,ceea ce este este,ceea ce va fi va fi,daca va fi…
Pierdut motan cu gene lungi
Pierdut motan cu gene lungi,
Albastre
Cu ochi de broască,
Ghere brici
Şi vesel pas
Cu plâns de melc,
Strident
Si ochelari pe nas.
Leneş şi vioi
La gând
Aşa cum filosofii sunt…
El plange-n fiecare seară
De-al lui dor,
Dar işi aduce aminte
De hramul său nepăsător
Şi-adorme linisitit
In poalele oricărui-muritor.
Te rog de-mi vei găsi motanul
Să-i verşi in cap
Că a murit broscanul
In oala cu capac.
Şi de va plange
Şi se va jeli
Să-i zici de mâţa
Ce-l asteaptă acasă
Visând şi ea la care ştie
Nor din visul motanului său rătăcitor…
Cu ochii larg inchisi…
Ador melodia asta…
Uneori sunt oarba…sau nu vreau sa vad,pana la urma e acelasi lucru.Imi acopar ochii pentru ca nu vreau sa cunosc ce este in jurul meu.Nu vreau sa vad pentru ca mi-e frica sa vad,poate pentru ca stiu ca ce voi vedea va schimba ceea ce simt,ceea ce stiu,ceea ce iubesc…
Dar nici fericita nu sunt si nici nu voi putea sa fiu,pentru ca tot eu vreau sa dau mainile la o parte,sa deschid ochii si sa privesc lumea asa cum este ea…
Oare de unde gaseste un orb,care tocmai a primit ochii altcuiva,curajul sa-i deschida?Oare cum e sa vezi pentru prima oara?Oare cum e sa folosesti un muschi aproape atrofiat?
E dureros sa deschizi ochii,sa privesti,sa vezi,dar poate cu adevarat dureros e sa-ti dai seama ca lumea pe care simtul o dezvaluie nu e deloc asa cum ti-ai imaginat-o tu…
Ce se intampla in mintea si mai ales in sufletul “orbului” care vede?Pilonii existentei sale se prabusesc,dar cred ca dorinta de a explora lumea ce-l inconjoara ii da forta sa inalte alti piloni,chiar daca la inceput pe bajbaite,obisnuindu-se incet incet sa calce fara bastonul sau alb,sa-si umple paharul fara sa simta apa rece atingandu-i degetul,sa descopere culorile,sa admire fiecare chip,caci pentru el nu exista lucru a carui vedere sa nu fie extraordinara si astfel ajunge sa vada mai adanc si mai profund lumea…Tocmai a capatat aripi…
Open your eyes and see!!!!
