Cum e Bucureştiul…sau…Cum ti-o iei in ţara lu’ Papură Vodă
Gara de Nord,ca orice om prost venit din provincie…că doar e inedit…
Dimineaţa,tren particular,acelaşi preţ ca la CFR…intarziere in minus 20 de minute.CE BINE!Am ajuns la Tâmpitopolis!Fug in metrou…iau catre Eroilor,schimb către Politehnică.Concluzia primelor două ore:cinci centrimetri avansaţi in coada pentru secretariat,cinci kilometri de hartie necesară pentru dactilografierea injurăturilor.Secretare cu ţicnal şi ineficiente…dă-o naibi de treabă!iMă port frumos,imi recuperez diploma,mă dau /*coaie*/ şi ies triumfătoare.Mă duc in Grozăveşti.Scap repede.Frec menta câteva ore intr-un oraş de căcat,care are pretenţia de civilizaţie.
Mă intorc in ilustra Gară a Romaniei…mă pun să-mi iau bilet la singura casă deschisă din cele 20 si ceva…numa una muncea,alte 20 stateau…dacă e aşa…de ce plătiţi frate degeaba funcţionarii…doar e criza…
Imi zic “Nişte tâmpiţi!” şi mă apropii de ghişeu.Scot banii şi n-am băgat de seama că un ţigan pândea…Ăsta se apropie in fugă,imi trage doi pumni in mâna in care deţineam averea,ii fură şi incepe cursa…El către metrou,eu in tocuri fuga după el.Bineinteţes,nimeni nu s-a băgat…De pe scări ii urez să-şi cumpere de banii mei lumânări şi colivă şi să sfârşească sub roţile trenului că tot e gara aproape.Unii râdeau/*imbecili*/,alţii erau ca la cinema/*din provincie probabil*/.Ţiganul dus a fost pe lângă şinele de metrou…M-am intors că dracu-mi taie şi gâtul…Un paznic,lasă domnişoara că nu-l mai prinzi…
Bani de tren…numa dracu de ţigan avea acu…mă milogesc la naş şi mă duce până acasă…disperare mare…da sunt la mama acasă…
Astea au fost faptele,acum concluziile..
Cu cât eşti mai aproape de centrul economic/cultural al României cu atât se tâmpesc oamenii şi tre să iei rază…
In gară tre să ai ochi si in cur şi să-ţi lipeşti banii de ce ai mai fix,dar oricum te iau cu totul…
Peste tot sunt oameni şi oameni,dar aici ţigania e dusă la extrem…
Nu sunt xenofoba,dar asemenea scursuri ale societăţii ar trebui eliminate fizic prin fel de fel de metode proporţionale cu demnitatea lor.
Asta e!Am fost proastă de la un capăt la altul,dar aşa ceva e inadmisibil să se intâmple şi nimeni să nu facă nimic…Dacă mă răpeau?Mă salva papură să am coşciug…
Dacă se repetă,mă resemnez…şi acu o să fiu atentă şi intolerantă pentru că infecţia lumii asteia se prelungeşte la infinit…
Demnitatea şi umanitatea sunt concepte de care ”numa’ tu,fă,ai auzit,mânca-ţi-aş”…şi fără de care eu nu concep viaţa…
Dar e totuşi bine,că in ţara lu Papură Vodă sunt mai greu de stârpid gândacii,decât oamenii…
