Love’s just a made-up word
Aş vrea să-l intâlnesc p-ăla care a inventat dragostea…Să-l fericit călduros şi să-l intreb dacă a scăpat de singurătate sau doar a găsit un mod isteţ de a se ascunde după deget.
E interesant cât de departe ajung unii oameni să se lase purtaţi de dorinţă şi ce găuri işi sapă in propriile suflete.Totul pentru a mai trăi o zi in fericire(orice naiba o fi insemnând asta).Na!Mod de a da sens existenţei…să strici ceva care funcţionează perfect,numai ca să ai ce repara.Şi până la urmă de ce să faci aşa ceva?Te face mai destept,te imbogăţeşte sufleteşte sau cum?
Oricum ai intoarce-o problema e următoarea:dacă oamenii sunt singuri,atunci de ce caută in disperare să-şi demonstreze că nu e aşa?
E o bătaie de joc să trăiesti singur,e o bătaie de joc să trăieşti alături de alţii şi să fii singur.Alergăm după cai verzi pe pereţi ca să ne treacă viaţa,de parcă de-abia am aştepta să murim.Te indrăgosteşti,iubeşti,suferi,urăşti ca să-ţi umpli timpul.Şi iar vin şi mă intreb dacă rămânem cu ceva din asta.Şi parcă totuşi e prea multă amărăciune ca viaţa să fie o intâmplare.
Poate singurul lucru care cu adevărat merită căutat e frumosul…
Avea cineva dreptate “Sunteţi nişte trişti!”.Adevărat!Fericiţi sunt ăia care nu se gândesc la aşa ceva…
Pentru viziunea altei lumi…
Intotdeauna mă surprinde
Cum mă aprinde
Un surâs.
E aproape de neiertat
Cum rămâne nimic
De spus,
După ce am fost
Şi jos şi sus.
Şi ca un făcut
Mă grăbesc
Şi n-ating
Şi n-ajung…
Splendidă e
Atingerea lunii
Sub care te-ai născut.
Şi ca o păgână
Ce sunt!Mă afund
In ce apuc să-ţi
Fur…
Dincolo de nimicul
Pe care l-am vrăjit,
Stă altcevă care
Te-a cuprins…
Şi lumea aceea
Iţi sta in mâini
Şi-aşteaptă
Să-mi iasă din vis…
