Moartea unui muz
Intotdeauna mă amuz
Cum muzul se naşte din
Plâns.
Şi cum lumea ce-l inconjoară
Pare să se dezintegreze in
Sterp.
Soare de iarnă
Ce are nevoie
Doar de câţiva metri
De apropiere ca să transforme
Pulsul in muzică,
El devine făptură
Capabilă de divin…
Muzul aleargă negreşit
Conform
Unui timp propriu,
Unui spaţiu propriu,
Intr-un spaţiu propriu
Al cărui centru semeţ
Şi sublimă ecuaţie
E doar el.
**
Trebuie să fii nebun,
Să posezi un muz,
Căci el te ineacă
In simţuri
Cu atâta patimă
Incât
Asemeni vieţii
Se scurge către nimic,
Lăsând in urma sa
Esenţe şi vânturi
Ce compun
Sufletul unui pământ…
***
Il simt cum se risipeşte
Şi ca un diavol
Mă reped să-i fur
Ultima picătură de sevă,de sublim…
Şi-mi moare in braţe.
Epuizat şi frânt,
O moarte de Banal.
Şi mă umple de vină!
Ştiind c-am distrus
Un petec de soare
Devorând un astfel de muz…
cealalta said,
February 26, 2009 at 6:56 pm
http://www.youtube.com/watch?v=eYUe2Ndbs20
tot il mai…posezi?
The cheshire cat said,
February 26, 2009 at 10:02 pm
n-am posedat niciodata zeul…am posedat numai muzul,iar tu ma intrebi de zeu…
referitor la video,foarte amuzant
"ala cu vocea" said,
February 26, 2009 at 11:50 pm
interesante ganduri ai! ale mele sunt de mult suprimate….viata trece peste noi si ne cam invaluie…si apoi…ioc reactie!damn…:)
The cheshire cat said,
February 27, 2009 at 12:05 am
ioc reactie,intr-adevar…
Ca un om ce a vazut prea multe si stie ca e inutil sa mai actioneze intr-un fel impotriva unei ecuatii cosmice care il omoara si fizic si spiritual…