Moartea unui muz
Intotdeauna mă amuz
Cum muzul se naşte din
Plâns.
Şi cum lumea ce-l inconjoară
Pare să se dezintegreze in
Sterp.
Soare de iarnă
Ce are nevoie
Doar de câţiva metri
De apropiere ca să transforme
Pulsul in muzică,
El devine făptură
Capabilă de divin…
Muzul aleargă negreşit
Conform
Unui timp propriu,
Unui spaţiu propriu,
Intr-un spaţiu propriu
Al cărui centru semeţ
Şi sublimă ecuaţie
E doar el.
**
Trebuie să fii nebun,
Să posezi un muz,
Căci el te ineacă
In simţuri
Cu atâta patimă
Incât
Asemeni vieţii
Se scurge către nimic,
Lăsând in urma sa
Esenţe şi vânturi
Ce compun
Sufletul unui pământ…
***
Il simt cum se risipeşte
Şi ca un diavol
Mă reped să-i fur
Ultima picătură de sevă,de sublim…
Şi-mi moare in braţe.
Epuizat şi frânt,
O moarte de Banal.
Şi mă umple de vină!
Ştiind c-am distrus
Un petec de soare
Devorând un astfel de muz…
People are invisible…
We’re so dazzled by the outside that we never make it inside…
Mă gândeam acum ceva vreme la faptul că nu poţi cunoaşte o persoană indiferent de timpul pe care ţi-l acordă.Şi intr-un fel e şi normal să fie imposibil.De ce să ne imaginăm oamenii ca niste figuri care stagnează intr-un anumit spaţiu de sentimente,senzaţii,gânduri?Mai degrabă mi i-aş imagina ca nişte magneţi pe care se depun straturi şi straturi.Şi de aici imposibilitatea unei cunoaşteri atât de profunde a celuilalt,in contextul in care cu greu suntem in stare să ţine pasul cu propriile schimbări.
E trist să descoperi că tot ceea ce ştii despre o persoană se rezumă la o rutină mai mult sau mai puţin banală.Şi că, in general, la asta se rezumă capacitatea noastră de a percepe lumea ce ne inconjoară.Aşa că ne poleim cu ce apucăm şi cum apucăm cu lucruri care nu ne sunt utile nici spiritual,nici intelectual,nici fizic.Şi cu toate că lumea e atât de colorată şi diversă şi plină de frumos,ochii ne sunt furaţi de schipliri şi reflexe a căror adâncime nu suntem in stare să o gândim şi cu atât mai puţin să o cuprindem.
Şi dacă nu putem să vedem mai departe de acest strat superficial…atunci ce fel de viaţă trăim?
You go on I’ll be ok,I can dream the rest away
Na na na na na na na
Redemption brings hope and hope is the promise of a new start…
Şirul 2
Rugă unor gânduri
Motto: Save a Prayer
Bobine navighează-n pălării!
Iar tu mă stilizezi
In culorile in care sunt deja.
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Pălării inoata-n penare
Iar tu te ascunzi
In draperiile roase de zâne .
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Penare alearga-n buze
Iar tu mă descoşi
In fibre de roşu carmin.
Iartă-le…
Sunt doar mult prea vii!
Oare ştii ce-aş da să fim?
Şirul 1
Trapnest

Mi-ai pus un ou in cap
Şi l-am făcut ţăndări…
Ai devenit invizibil
Iar eu mă chinuiesc in teribil
Să scot de pe urmele tale
Un graur de culoare..
M-am saturat
Să impletesc fire
doar din mine
Aş da orice să te am …
Trapnest means a motherly nest that comes with a trap. Once you’re in there, you can never get out.
