Pierdut motan cu gene lungi
Pierdut motan cu gene lungi,
Albastre
Cu ochi de broască,
Ghere brici
Şi vesel pas
Cu plâns de melc,
Strident
Si ochelari pe nas.
Leneş şi vioi
La gând
Aşa cum filosofii sunt…
El plange-n fiecare seară
De-al lui dor,
Dar işi aduce aminte
De hramul său nepăsător
Şi-adorme linisitit
In poalele oricărui-muritor.
Te rog de-mi vei găsi motanul
Să-i verşi in cap
Că a murit broscanul
In oala cu capac.
Şi de va plange
Şi se va jeli
Să-i zici de mâţa
Ce-l asteaptă acasă
Visând şi ea la care ştie
Nor din visul motanului său rătăcitor…
