tot din freelove…
“Iubesti?
Iubesc,dar incerc să mă las!”
Iubirea e un drog pe care cei “săraci sau inguşti” nu-l pot consuma.Pentru ca ajunge sa te consume şi neavând multe de pus la bătaie esti asimilat/aglutinat aproape imediat…si atunci devi imun/blazat/idiot fara senzaţii/tembel fara ţel…
Mă intreb ce sens are viata fara senzatie?Unde e placerea?Unde e sublimul? De ce nu intelegem ca nu putem aprecia”ceva” pozitiv daca nu-l corelam cu “un ceva” negativ.Ma intreb daca viata e simpla?Si daca nu cumva fiind atat de simpla toti suntem tentati sa o interpretam ca fiind complexa,de nedeslusit,de neperceput?Pardon!Poate voiam sa zic de nepriceput…
Postul asta este pentru Andrada,adica Sebik,adica Mormo.Eu si Mormo rezonam…exista foarte putini oameni care vorbesc pe aceeasi frecventa si exista probabil timpuri limitate in care o fac.Eu vad viitorul diferit de cum il vede ea,simt diferit de cum simte ea si cu toate astea imaginile noastre la nivel macro sunt indentice,se suprapun perfect.
Ideea e ca oamenii se intalnesc…si oamenii sunt substantele care scot in evidenta sublimul…Nu conteaza daca senzatia este pozitiva sau negativa,daca este dulce sau amara…pentru ca in final rezultatul e acelasi …scopul e acelasi…sa ne faca mai cuprinzatori…si culmea…eu cred ca o infinitate de mici detalii creeaza o imagine simpla…
Eu si Andrada suntem la fel pentru ca avem un scop comun…cautam sa traim sublim…
