loveless freelove
loveless freelove …
Voiam sa-mi incep postul intr-un mod siropos si greoi,dar nu mai e cazul,desi simt ca esenta va fi aceeasi…
Am un evantai verde …imi fac vant cu el,desi evident,nu fac asta pentru a ma racori,ci pentru ca pur si simplu imi place miscarea.Sa misti un evantai asa cum trebuie nu e usor,iti trebuie aceea gratie a incheieturii si placerea de a-l misca.La fel si in cazul vietii-desi analogia este slab realizata- iti trebuie gratia si placerea de a o trai.
Gratie in a auzi lucrurile care nu se spun,care nu se pot spune sau care sunt inabusite inainte ca ele sa fie rostite…
Placerea in a te ridica deasupra glumelor crude ale vietii.Dar totusi aceea linie dintre placere si durere e aproape imperceptibila,la fel ca si cea dintre fericire si tristete.E foarte usor sa sari de-o parte si de alta a baricadei(de cele mai multe ori facand-o inconstient) sau daca tii mortis sa ramai pe o parte a ei sigur primesti un branci,pentru ca viata are un mod ciudat de a ne face sa gustam din tot ce detine ea,indiferent de gustul pe care ni-l lasa.
Si din nou ajung la gratie…acea gratie a durerii.Durerea este un reminder(n-am gasit alt cuvant) al faptului ca suntem in viata si ca acesta este singurul lucru oferit gratuit,pentru ca mereu durerea este cauzata de pierderea unui lucru(oricare ar fi aceasta),iar in momentul in care ea inceteaza poti spune “sunt si este de ajuns!”.Bineinteles starea asta nu dureaza prea mult pentru ca omul este fiinta care nu se multumeste niciodata si revine in forta pentru a urca muntele de pe care urmeaza sa cada… una peste alta e doar un alt joc sadic…
Nu stiu daca multe lucruri pe care le simt exista cu adevarat.Trag speranta ca nu sunt doar imaginatia mea…
“No more hidden catch, no more strings attached, no more complicated feelings!“
Cu ochii larg inchisi…
Ador melodia asta…
Uneori sunt oarba…sau nu vreau sa vad,pana la urma e acelasi lucru.Imi acopar ochii pentru ca nu vreau sa cunosc ce este in jurul meu.Nu vreau sa vad pentru ca mi-e frica sa vad,poate pentru ca stiu ca ce voi vedea va schimba ceea ce simt,ceea ce stiu,ceea ce iubesc…
Dar nici fericita nu sunt si nici nu voi putea sa fiu,pentru ca tot eu vreau sa dau mainile la o parte,sa deschid ochii si sa privesc lumea asa cum este ea…
Oare de unde gaseste un orb,care tocmai a primit ochii altcuiva,curajul sa-i deschida?Oare cum e sa vezi pentru prima oara?Oare cum e sa folosesti un muschi aproape atrofiat?
E dureros sa deschizi ochii,sa privesti,sa vezi,dar poate cu adevarat dureros e sa-ti dai seama ca lumea pe care simtul o dezvaluie nu e deloc asa cum ti-ai imaginat-o tu…
Ce se intampla in mintea si mai ales in sufletul “orbului” care vede?Pilonii existentei sale se prabusesc,dar cred ca dorinta de a explora lumea ce-l inconjoara ii da forta sa inalte alti piloni,chiar daca la inceput pe bajbaite,obisnuindu-se incet incet sa calce fara bastonul sau alb,sa-si umple paharul fara sa simta apa rece atingandu-i degetul,sa descopere culorile,sa admire fiecare chip,caci pentru el nu exista lucru a carui vedere sa nu fie extraordinara si astfel ajunge sa vada mai adanc si mai profund lumea…Tocmai a capatat aripi…
Open your eyes and see!!!!
Ninge!
Parca era soare!?!
Mai devreme,mi-am lipit mainile pe geam si am privit cum se izbeau fulgii de el.Nu o sa spun tampenii,cum ca as vrea sa fiu un fulg de nea(bla bla).Oare in Brazilia a nins vreodata?Sunt convinsa ca daca ar ninge,oamenii s-ar topi imediat,arsi de raceala fulgilor si s-ar stinge fericiti ca au reusit in sfarsit sa gaseasca ceva mai viu decat ei…
Urasc iarna,dar iubesc fulgii.Urasc persoana,dar iubesc sa o iubesc …
Apoi mi-am lipit si barbia de geam…s-au izbit de sus,iar altii alearga fiecare in directia lui…
Si eu alerg in directia mea…
Va iubesc fulgilor!Ha!Nu ma puteti atinge!
Crickets sing for me ?
Iti cant si eu daca vrei…
Nope,tu fii furnica!
Cine are la vanzare greieri ca el?
Madeleine Peyroux-”Don’t wait to long” si Nina Simone-my baby just cares for me
You can cry a million tears
You can wait a million years
If you think that time will change your ways
Don´t wait to long
When your morning turns to night
Who´ll be loving you by candlelight
If you think that time will change your ways
Don´t wait to long
Maybe I got a lot to learn
Time can slip away
Sometimes you got to lose it all
Before you find your way
Take a chance, play your part
Make romance, it might brake your heart
But if you think that time will change your ways
Don´t wait to long
It may rain, it may shine
Love will age like fine red wine
But if you think that time will change your ways
Don´t wait to long
Maybe you and i got a lot to learn
Don´t waist another day
Maybe you got to lose it all
Before you find your way
Take a chance, play your part
Make romance, it might brake your heart
But if you think that time will change your ways
Don´t wait to long
Don’t wait
Hmm… Don’t wait
la la la la …o sa caut melodia sa o pun …la la
cand eram mica…
atunci cand eram mica aveam o groaza de jucarii…si in fiecare seara ii sarutam pe fiecare,si daca din greseala unul primea mai multi pupici reveneam si ofeream tuturor jucariilor acelasi numar de pupici si adormeam linistita.
unde s-au dus jucariile?
de ce sa nu citim si noi o carte?
“Romanul cocainei” M.Agheev
Uite ceva care mi-a trezit atentia,sper sa o gasesc in Diverta.Cateva carti care merita citite:
Portretul lui Dorian Gray-Oscar Wilde
Lolita-Vladimir Nabokov
Dune-Frank Herbert
Adam si Eva,Padurea spanzuratilor-Liviu Rebreanu
Imparatul Mustelor-William Golding
am zis cateva…revin
De ce are toata lumea impresia ca-s buna de secretara?
Poate e din cauza ochelarilor,care ma cam feresc sa-i port…Oricum ii port numa cand scriu,citesc sau fac ce fac acu.Adica stau cu fundu’ pe scaun si cu ochii-n monitor(btw daca faci poza la LCD nu-ti iese cu liniute,fain!).Ei si se aude din neant o voce…”scrie si tu asta la calculator”,”fa-mi si mie portofoliul”,”hai fa si un xerox dupa astea”,”cauta pe net asta”(nu stiu ce rahat),”indosariaza-le”…si multe altele…Nu e deranjant,dar nici placut…am sa incep sa cer bani pe chestia asta…
In fine,cred ca o sa devin secretara…da secretarele se ocupa numa de hartoage?
The weather man’s girl
“Things didn’t work out the way I predicted. Accepting that is not easy. But easy doesn’t enter into grown-up life.” Dave Spritz
Adevarul e ca rareori lucrile merg asa cum vrem noi.
Atunci cand merg,ce am vrut a coincis cursului natural.Dar cand lucrurile nu merg asa cum ne dorim o luam ca pe un esec si ne invinuim pentru el,ne zbatem sa intelegem unde am gresit,construim scenarii in care schimbam variabile in asa fel incat lucrurile sa stea altfel.Din nefericire cel mai adesea ajungem sa facem aceleasi greseli,sa batem acelasi teren,numai ca in alt mod,in consecinta produsul incercarilor noastre va fi aproape inevitabil cel anterior.
Atunci de ce sa ne pierdem timpul cu alte incercari?
Pentru ca speram in ciuda sortilor ca lucrurile vor iesi asa cum ne dorim.Promisiunea unei astfel de reusite ne face sa oferim toate resursele pe care le avem si daca ajungem sa ne epuizam suntem oricum multumiti…”mai mult n-as fi putut face”
Pana la urma cine stie de unde sare iepurele?Poate la a doua,a treia,a n-a incercare lucrurile vor merge asa cum ne dorim!
Fara regrete…
Si cu toate astea uneori avem regrete.Poate ca ne-am atasat prea mult de lucrurile cu pricina,poate din aceasta cauza le-am si pierdut…
In orice caz nu e usor..
i think love is wonderful
Cred ca dragostea e minunata… chiar si atunci cand raneste.Puteti sa va ganditi la un sentiment care sa aiba o gama mai larga de senzatii?
The weather man’s girl
The weather man’s girl ar vrea sa fie o Mandy (The Grim Adventures of Billy & Mandy).
Nu,nu vreau sa fiu mica si blonda.Nici plictisita si rautacioasa.Nici blazata(ca sa-l citez pe Suntcalm).Vreau sa fiu plina de viata si optimista.Genul acela de om care te bucura numai prin prezenta lui.Vreau sa am acel ceva care sclipeste nu prin frumusete,nu prin inteligenta,nici prin alte valori,vreau sa sclipesc prin faptul ca sunt om.Poate pentru ca oamenii pot face lucruri extraordinare.Si lucrurile astea,desi nu-s evidente fac viata mai frumoasa,ii dau sens.Vreau sa dau vietii mele sens…nu ea mie!
The weather man’s girl spune ca afara vreme e urata.
Cine a decis ca vremea asta e urata?
Idee proasta
Uite asa mi-a venit mie sa-mi fac ordine in dulap.Ce idee tampita…simt ca nu o sa termin in veci.
Oare cum se simte o furnica in fata unui desert?
Unde e hopul?
Problema este ca nu stim ce vrem.Avem idei generale(implantate sau nu) asupra ce vrem sa facem,ce vrem sa devenim,cine suntem cu adevarat.
Toti vor sa fie fericiti.Si ma intreb ce e aia fericire?Ma intreb daca unii traiesc pentru ultimul videoclip pe care-l scoate Beyonce(n-am nimic cu ea) si ce marca de toale are ea.Problema e ca ma doare undeva de toalele ei,de ce parfum a mai scos calvin klein si de ce tigari sa fumam sa nu murim.
The weather man zice :
“I remember once imagining what my life would be like, what I’d be like. I pictured having all these qualities, strong positive qualities that people could pick up on from across the room. But as time passed, few ever became any qualities that I actually had. And all the possibilities I faced and the sorts of people I could be, all of them got reduced every year to fewer and fewer. Until finally they got reduced to one, to who I am. And that’s who I am, the weather man.”
De ce vrem sa fim altcineva?E absurd!
De ce nu putem sa fim noi?Sa avem propriile dorinte,propriile esecuri,propriile invelisuri,propria fericire?De ce ne trebuie fericiri fabricate de altii pentru noi?
Nu e vorba aici de originalitate,e vorba de constietizarea identitatii noastre.Nu putem fi fericiti daca nu stim cine suntem,daca nu avem propria definitie asupra fericirii si asupra tuturor lucrurilor care ne inconjoara.
Asadar,unde e hopul?
Cum e cu blogul?
Mi-am dat eu seama ca intregul concept de blog este legat de jurnal.De ce sa-ti scrii gandurile fara sa le vada toata lumea?Oricat de neinsemnate si ridicole ar parea sunt ale tale si nu trebuie sa le negi.
Asa ca mi-am facut si eu blog sa fiu si eu in rand cu lumea…
Mai mult sau mai putin adevarat,in fine! Sper sa nu-mi pierd ideile inainte sa le scriu.Caci pana la urma asta e menirea blogului/jurnalului sa nu uiti ce rahaturi gandeai acu 5 minute sau 5 zile…(pe fiecare cat il tine memoria).
Pana la urma nu e necesar sa dai linkul la nimeni …dar totusi e mai interesant asa
